Iubirea are preț – și uneori poartă baston
Trăim într-o epocă în care aproape orice pare posibil și acceptabil, atâta vreme cât este „consimțit” de ambele părți. Însă sunt unele realități care, oricât am vrea să le ambalăm în idealuri, rămân de neclintit. Una dintre acestea este legată de relațiile în care diferența de vârstă între un bărbat și o femeie depășește 20 de ani, mai ales când bărbatul este cel mai în vârstă. Personal, consider că astfel de relații nu se bazează pe iubire, ci pe interes. Clar și fără echivoc.
El pentru sex, ea pentru bani
Să privim lucrurile cu onestitate: un bărbat de 50, 60 sau chiar 70 de ani care intră într-o relație cu o femeie de 20 sau 30 de ani rareori este acolo dintr-o „chimie sufletească”. De cele mai multe ori, atracția este fizică, iar dorința lui e legată strict de tinerețea și prospețimea partenerei. Poate fi vorba de o criză a vârstei a doua, de o nevoie de validare masculină sau pur și simplu de dorința de a-și demonstra că „încă poate”.
Pe de altă parte, femeia tânără care intră într-o astfel de relație are în față o realitate simplă: un partener cu bani, cu poziție, cu o anumită siguranță financiară. Așadar, nu vorbim de o iubire „necondiționată”, ci de o tranzacție tacită: tu îmi oferi stabilitate, eu îți ofer tinerețe.
Iluzia iubirii adevărate
Desigur, există întotdeauna excepții și sunt sigur că unii vor grăbi să le invoce. Dar haideți să fim sinceri: cât de des întâlnești relații de acest gen în care nu există niciun interes financiar sau sexual? Cât de des vezi o tânără frumoasă și independentă alegând, din „dragoste pură”, un bărbat cu 30 de ani mai mare, fără bani, fără statut, fără nimic? Răspunsul este simplu: aproape niciodată.
De ce ne e greu să acceptăm adevărul? Pentru că ne place să romantizăm lucrurile, să credem în povești de iubire atipice și spectaculoase. Dar în realitate, în spatele cortinei, totul se reduce la interese reciproce. Fiecare obține ceva, unul trupul, celălalt confortul.
Nu condamn, dar nu idealizez
Scopul acestui articol nu este să judece pe nimeni. Fiecare are dreptul să facă alegeri în viață, atât timp cât nu lezează pe altcineva. Însă ceea ce vreau să subliniez este ipocrizia cu care uneori astfel de relații sunt prezentate ca fiind povești de dragoste „pure”, „neobișnuite”, dar „autentice”. În opinia mea, ele sunt pur și simplu alianțe bazate pe interese bine definite.
Poți să-i spui cum vrei: convenție, înțelegere, parteneriat. Dar nu-i spune iubire. Pentru că iubirea reală are nevoie de altceva, de egalitate, compatibilitate, maturitate emoțională. Nu doar de bani și sex.
